Istoricul Comunei Podenii Noi

La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Podgoria a județului Prahova și era formată din satele Ghiocel, Mehedința, Rahova, Nevesteasca, Popești, Valea Dulce, Podenii Noi, Sfârcaru și Păcăloaia, cu o populație totală de 3760 de locuitori care trăiau în 675 de case. Comuna avea o școală mixtă frecventată în 1899 de 53 de elevi și 6 biserici ortodoxe — în Podenii Noi, refăcută în 1827, în Ghiocel (1841), Mehedința (1861), Rahova (1832), Popești (1857) și Valea Dulce (1807). În perioada interbelică, comuna este menționată în anuarul Socec în componența actuală, acolo figurând și satul Podul lui Galben; comuna avea în total 4614 locuitori.

În 1931, câteva sate ale comunei s-au separat și au format comuna Mehedința, aceasta având în compunere localitățile: Ghiocel, Mehedința, Nevesteasca, Păcăloasa, Rahova și Sfăcărău; în comuna Podenii Noi au rămas satele Podenii Noi, Podul Galben, Popești și Valea Dulce. În 1950, comunele au trecut în subordinea raionului Teleajen din regiunea Prahova și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești. În 1964, satul Păcăloaia a fost rebotezat Sălcioara, iar în 1968 s-a revenit la organizarea pe județe și cele două comune au redevenit parte a județului Prahova. Tot atunci, comuna Mehedința s-a desființat, fiind inclusă în comuna Podenii Noi.